Castelul Corvinilor sau Castelul Huniazilor, asa cum mai este cunoscut in literatura de specialitate, este unul dintre monumentele emblematice ale Romaniei, care atrage anual un numar impresionant de vizitatori.

      Castelul este situat in partea sud-vestica a Transilvaniei, in centrul judetului Hunedoara. Hunedoara, impreuna cu Tara Hategului, regiunea care o inconjoara, au format inca din Evul Mediu un important centru de cultura romaneasca.

Scurt istoric 

      Prima mentiune despre Castelul Corvinilor dateaza inca din anul 1364, care era pe atunci un castru regal, o cetate. Dupa anul 1440, Iancu de Hunedoara initiaza constructii de mare amploare, intentionand sa transforme cetatea intr-un castel. Prima constructie este Capela, apoi, dupa anul 1446, ridica Palatul care inglobeaza Sala Cavalerilor si Sala Dietei.

      Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, castelul este mostenit de Matei Corvin, apoi ii revine fiului acestuia – Ioan Corvin. Intre anii 1526-1618, castelul ajunge in proprietatea familiei Torok, iar mai apoi in proprietatea principelui Bethlen. 

      Principele Gabriel Bethlen modifica parti din castel, modificari dictate de necesitati civile si militare. Se construieste pe latura estica, peste fundatii mai vechi, un corp de cladire denumit “Palatul mare dinspre oras”, compus din doua niveluri, respectiv o sufragerie si camere de locuit. Tot in plan civil, Sala Dietei este reamenajata, prin demontarea intregii arhitecturi gotice de piatra si compartimentarea ei, rezultand incaperi cu functionalitati diverse. 

      Modificarile de factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului Alb si a Terasei de Artilerie, aceasta functionand ca o platforma deschisa, pregatita pentru arme grele de foc.

      In anul 1724, castelul trece in proprietatea statului maghiar, iar in 1918 in patrimoniul Ministerului Cultelor Romane.

      Castelul Corvinilor este un obiectiv turistic de o mare importanta, cu o puternica incarcatura istorica, ce nu trebuie ratat, indiferent ca vorbim de turistii straini sau romani. Inca de la intrare, aerul medieval pune stapanire pe vizitatori si ii poarta inapoi in timp. 

       De Castelul Corvinilor se leaga si o serie de legende, dintre care cele mai importante sunt: Legenda Corbului, Legenda Fantanii si Legenda Gropii Ursilor. 

Legenda Corbului

      Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care tine în cioc un inel de aur,  atribuirea acestui simbol al familiei avand si o legenda. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hategului, pe nume Elisabeta.

      Pentru a o feri de necinste, regele îi da de sot pe unul din vitejii sai, Voicu, daruindu-i totodatã si un inel pentru copilul nenascut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, inelul este uitat la un popas, si un corb, atras de stralucirea inelului, îl fura încercând sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si sageteazã corbul, recuperand astfel inelul. Atunci cand creste si ajunge la curtea regala, povesteste aceastã patanie, iar regele, impresionat, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc.

Legenda Fantanii

      Se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara în tinea în castel. Ioan le promite celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa.

      Numai ca intre timp Ioan murise, iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvantul dat de sotul sãu si nu ii elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: „Apa ai, inima nu”, ca un repros pentru promisiunea facuta si nerespectata.

Legenda Gropii Ursilor

      Groapa Ursilor este un spatiu ingust dintre doua ziduri interioare ale Castelului, care poate fi admirat de sus, din terasa Bastionul Munitiilor. Se spune ca acolo erau tinute animalele salbatice carora le erau aruncati prizonierii.