Olaritul reprezinta, inca din perioada neolitica, cea mai veche si cea mai importanta “industrie casnica”, in care cele trei elemente esentiale – apa, pamantul si focul – au prins viata in mana taranului roman. 

 

Olaritul se gaseste astazi la granita dintre mestesug si arta, dintre necesitate si estetic, initial fiind o indeletnicire ce avea mai mult un rol practic – confectionarea obiectelor de uz gospodaresc (castroane, blide, ulcioarecani, oale) pentru prepararea, transportul si pastrarea alimentelor. Datorita evolutiei sale spectaculoase si a imaginatiei si creativitatii mesterilor olari, in zilele noastre, olaritul capata sensul ceramicii de artizanat, cu o functie noua,  obiectele din lut fiind folosite din ce in ce mai des pentru decorarea locuintelor si panotarea expozitiilor de arta.

 

Olaritul a constituit si constituie in continuare, in unele cazuri, o sursa de trai si de venit pentru mesterii populari. Mai mult decat atat, tehnica olaritului a facut parte din viata sociala a comunitatii, un rol de o importanta majora avandu-l si in cadrul evenimentelor ce marcheaza existenta umana, de la nastere pana la moarte, in functie de forma si materialul din care erau confectionate. De exemplu, la inmormantare exista obiceiul spargerii unui vas, pentru a arata sfarsitul unui destin.

 

Olaritul presupune o munca istovitoare, grea, ce necesita efort, rezistenta fizica si cunostinte despre modelarea lutului, orice greseala putand duce la distrugerea vasului. Acesta este si motivul pentru care olaritul este o indeletnicire destinata in exclusivitate barbatilor, femeile ajutand doar la decorare.

 

Materialul de baza care se foloseste in practica olaritului este argila sau lutul. Procesul realizarii unui vas este unul complex, trebuie sa treaca prin mai multe etape si sa se foloseasca o serie intreaga de ustensile, precum si roata olarului si un cuptor special de ars ceramica.

 

In trecut, obiectele din lut erau modelate cu mana si uscate la soare luni intregi, insa nu rezistau trecerii timpului. Aparitia rotii olarului si a cuptorului de ars ceramica a reprezentat un adevarat progres in arta olaritului, fiind pastrat pana in zilele noastre.